Legende din Marea Caraibelor

Mai putin carismatici decat ne sunt prezentati in carti si la cinematografe, dar mult mai infricosatori, piratii chiar si azi sunt o amenintare constanta pentru economia mondiala.

Cu sticla de rom intr-o mana si cu un carlig in cea lipsa, "pradatorii marilor si oceanelor" le fac si acum cosmaruri marinarilor.

Pirateria dateaza din Antichitate. Insusi Cezar a fost rapit de piratii din Marea Mediterana si a platit pentru rascumpararea sa mai mult decat au cerut acestia. Apoi i-a capturat si pe cei mai multi i-a omorat.

"Varsta de Aur" a pirateriei a inceput la mijlocul anilor 1680, atunci cand corsarii au disparut din Caraibe. Din cauza razboaielor, marinarii au inceput sa isi piarda slujbele si sa practice pirateria pentru comert. Guvernarea slaba exercitata de colonisti in Insulele Caraibe si in alte colonii americane le-a permis piratilor sa vaneze diverse ambarcatiuni fara a fi pedepsiti.

Vechii pirati ucideau tot ce le statea in cale, insa piratii moderni se multumesc cu ce gasesc la bordul vaselor deturnate sau cu rascumparari de la patronii acestora.
In capitala Malaeziei, Kuala Lampur, se afla un centru de combatere a pirateriei marine.

In prezent, piratii sunt sinonimi cu "criminali", "pradatori" sau "jefuitori". Insa in istorie ei erau clasificati dupa zonele in care actionau.

Buccaneers era numele piratilor care operau in Indiile de Vest si provine de la cuvantul "boucan" ce desemna un dispozitiv cu ajutorul caruia se frigea carnea la soare. Cel mai inspaimantator dintre acestia a fost Henry Morgan.

Piratii olandezi se numeau "kaper" sau "vrijbuiter", iar in Indonezia si Malaezia corsarilor li se atribuie numele "lanun", care inseamna "calatorie pe mare", dar apoi termenul i-a desemnat pe infractori.

Corsarii actionau in numele Guvernului, iar "picaron" este apelativul dat de spanioli talharilor marii.

Cuvantul romanesc "pirat" si cel englezesc "pirate" isi au radacinile in limba greaca.

Ei nu sunt nici acum usor de recunoscut pentru ca folosesc trucuri vechi din lumea pirateriei, cum ar fi sa arboreze steagul tarii lor de origine. De exemplu, corsarii din Caraibe foloseau inainte steagul Marii Britanii.

Pirateria s-a extins tot mai mult. La inceputul anilor 1980 numarul atacurilor crestea lunar. In prima jumatate a anului 2004 erau raportate 200 de cazuri. Nici in zilele noastre politia nu poate sa detina controlul asupra actiunilor pirate pentru ca in zona maritima internationala autoritatile statale nu isi exercita puterea. De multe ori, Guvernul ii sustine pe talhari.

Somalia este tara care se lupta cu cea mai grava incidenta a pirateriei. Aici nu exista Guvern si nici paza de coasta. Razboiul civil nu permite formarea institutiilor de stat si din aceasta cauza gruparile mafiote vaneaza incarcatura navelor si cer rascumparare pentru ostatici.

Nave militare ale tarilor puternice care au fost trimise in largul coastelor africane patruleaza in apele internationale ale Somaliei si Yemenului, insa ele nu pot reduce numarul de victime.

Informatiile din ultimii ani arata ca piratii nu se lasa descurajati de nimic.

Un grup de pirati inarmati a atacat miercuri un tanc cu combustibil in Golful Guinea, aflat in apropierea tarmurilor republicii Benin. Ei au luat 23 de ostatici. Nava deturnata facea transfer de cargo cu o alta, potrivit The New York Times.

Detinatorii spanioli ai tancului petrolier spera ca piratii vor doar sa fure incarcatura vasului si ca nu vor cere rascumparare pentru cei 23 de ostatici.

Tot miercuri autoritatile si-au exprimat teama ca vasele care aduc alimente in zonele atinse de foamete din Cornul Africii pot fi capturate de pirati. Bandele inarmate ii fac pe marinari sa isi prelungeasca ruta pentru a le ocoli, informeaza The National.

Un alt caz ne arata ca piratii actioneaza si atunci cand stiu ca risca foarte mult.

Un vas cargo american de 17.000 de tone a fost atacat in primavara lui 2009 de piratii somalezi la aproape o mie de kilometri est de tarmul somalez. Au luat un ostatic pe care l-au tinut timp de cinci zile pe apele Oceanului Indian. Un distrugator american a venit in ajutor. Americanii au reusit sa omoare trei pirati si l-au eliberat pe colegul lor, potrivit The New York Times.

Comertul in Africa Sub-Sahariana are foarte mult de suferit din cauza pirateriei. Din punct de vedere economic, restrangerea importurilor de reactoare nucleare, vehicule si hrana, precum si a exporturilor de resurse naturale poate fi devastatoare.

Vase din Uniunea Europeana, Statele Unite, Coreea de Sud sau Iran sunt amenintate. Intreaga lume pierde miliarde de dolari anual din cauza bandelor de pirati.

In viitorul apropiat, actiunile piratilor se vor intensifica, mai ales din cauza retragerii musonului. Toamna si iarna sunt favorabile pentru ca nivelul marii se reduce. Reprezentanti din Marina sustin ca taierea cheltuielilor pentru aparare favorizeaza si ea acest fenomen.

"Guvernele ar trebui sa prioritizeze combaterea pirateriei, iar industria militara trebuie sa faca lobby pentru acest lucru", afirma capitanul Keith Blount. "Navele noastre ar trebui sa opereze mai aproape de coastele unor state ca Yemen sau Eritrea", a mai adaugat el.

Foarte multe atacuri se produc si in stramtoarea Malacca, aflata in Asia de Sud-Est, unde piratii indonezieni acosteaza nave de mici dimensiuni, mai ales noaptea, si jefuiesc tot ce li se pare valoros. De multe ori, ei se deplaseaza cu salupe foarte rapide.

Raufacatorii sunt o amenintare si pentru Marea Arabiei si pentru Golful Aden, situate pe coasta de est a Africii. Ei ataca vapoarele care trec din Oceanul Indian in Marea Rosie si apoi spre Canalul Suez si Marea Mediterana. In zona Nigeriei, piratii ataca tancurile petroliere. In Marea Caraibelor, ei vizeaza iahturi turistice. In acest loc din urma au omorat un om si au rapit o femeie chiar acum cateva zile.

In povesti sau desene animate piratii sunt prezentati intr-o forma amuzanta. Aceasta imagine este departe de realitate.

Totusi, putem sa ne amintim cateva dintre legendele care ne fac sa radem si acum.

Este adevarat ca multi pirati isi pierdeau o mana sau un picior in confruntarile cu echipajele marine. Carligul cu care acestia isi inlocuiau bratul pierdut ii facea pe acestia sa para chiar mai fiorosi.

Daca un pirat era ranit la picior, de cele mai multe ori amputarea era singura solutie pentru ca rana sa nu se infecteze. Si pentru ca doctori nu prea existau pe vasele talhare, bucatarul facea aceasta operatiune, adesea fara succes.

Insa cel mai de pret "bun" al unui pirat era papagalul sau care il insotea pretutindeni si care, poate, ii dadea si sfaturi.

Pirati de temut isi gasesc numele in proiectiile regizorilor, pe sticlele de rom sau in cartile pentru copii.

Edward Teach, numit si "Blackbeard" pentru barba sa neagra care ii acoperea aproape in intregime fata, a devenit pirat jamaican dupa 1713.

Bartholomew Roberts, cunoscut ca "Marele Pirat Roberts", calatorea in secolul 18 de-a lungul coastelor Americii de Nord si de Sud.

Henry Morgan si-a inceput viata de "vanator al marilor" atunci cand Anglia a cucerit Jamaica, o insula spaniola strajuita de hoti si criminali care s-au transformat in corsari.

William Dampier a petrecut ani buni alaturi de corsari. Desi statutul sau de pradator al apelor era cunoscut, el era popular in cadrul societatii britanice.